Alecu Donici (Alexandru Donici) (n. 19 ianuarie 1806, Bezin, azi Donici, Orhei - d. 21 ianuarie 1865, Iaşi) a fost un poet fabulist basarabean.'
Biografie Este primul din cei patru băieţi ai clucerului Dimitrie Donici şi ai Elenei, născută Lambrino. Şi-a început în tinereţe cariera militară la liceul de profil din Sankt Petersburg, alături de fratele său Petrache. În 1825 este trimis ca sublocotenent în regimentul Ekaterinburg, în Sudul Basarabiei. Invocând motive familiale, revine la baştină şi activează la început în Chişinău, apoi la Iaşi şi Piatra-Neamţ. Practică avocatura, dar şi scrie mult.
Activitate literară Era inspirat de fabulele lui La Fontaine şi Krîlov. În 1835 este evidenţiat ca traducător în revista moscovită Teleskop, traducând fabule de Puşkin şi Krîlov. În cooperare cu Constantin Negruzzi traduce şi publică "Satire şi alte poetice compuneri” de Antioh Cantemir, traduce poemul lui Puşkin "Ţiganii”(1837) şi alte creaţii ale clasicilor literaturii universale. În anii 1840 şi 1842 editează două cărţi de "Fabule” cu opere proprii şi traduceri. Donici a avut un deosebit spirit de observaţie, criticând în fabulele sale, pe exemplul unor animale, moravurile proaste în societatea umană. În creaţia sa sunt populare fabulele: ”Antereul lui Arvinte”, "Musca la arat”, "Racul, Lebada şi Ştiuca” ş.a. A murit la 21 ianuarie 1865 la Iaşi, în România .
